Metalizarea – solutia ideala pentru asigurarea protectiei anticorozive
08.10.2018

Metalizarea asigura protectia anticoroziva si prelungeste durata de viata pentru o larga serie de produse, supuse unor conditii ostile de mediu si lucru. 

Exista la ora actuala o varietate de tehnici de metalizare dar, in mare parte, acestea pot fi impartite in doua mari categorii. Prima se refera la formulele de finisare de tipul celor anticorozive sau decorative si cealalta are in vedere aspecte tehnologice ca rezistenta in timp si asigurarea unor bariere termice, acolo unde este nevoie. 

Metalizarea este solutia recomandata pentru o serie de aplicatii anticorozive sau de natura tehnologica din industria de petrol si gaze, petrochimie si domeniul naval. 

Cum functioneaza pulverizarea termica?

Toate metodele de pulverizare termica au in vedere proiectarea de particule topite pe o suprafata pregatita intial in acest scop si de care particulele adera, formand un strat acoperitor si protector. Pentru topirea particulelor este necesara o sursa de caldura, un material de pulverizat si o metoda de proiectare a particulelor. La contactul cu suprafata de procesat, particulele se solidifica si se ancoreaza mecanic, mai intai de stratul superior al piesei de acoperit si apoi intre ele, pe masura ce se construieste protectia. 

Intrucat energia necesara in procesul de incalzire a particulelor este redusa in comparatie cu cea necesara pulverizarii, in cadrul procesului de metalizare se transfera foarte putina caldura pe suprafata de procesat. De vreme ce diferentele de temperatura dintre particule si piesa sunt minime, nu se vor atinge temperaturile de deformare ale acesteia, asa cum se poate intampla in cazul galvanizarii, cand se lucreaza la temperaturi foarte ridicate.

In cazul sistemelor de metalizare cu flacara, des intalnite in marea majoritate a situatiilor in care se doreste asigurarea protectiei anticorozive, se utilizeaza o rola de sarma care trece prin sistemul cu flacara al echipamentului, in scopul topirii acesteia. Prin duza aparatului se aplica apoi un jet puternic de aer, care atomizeaza si proiecteaza particulele topite pe suprafata de procesat. Procesul de transfer al sarmei prin echipament este realizat uzual cu ajutorul unui motor cu aer si a unei cutii de viteze care fac parte din pistolul aparatului. Se pot utiliza sarme cu diametru ce variaza inte 1.6mm si 4.76mm. 

In cadrul sistemelor de metalizare cu arc electric, doua sarme incarcate cu electricitate sunt manipulate in asa fel incat acestea sa convearga intr-un anumit punct si sa formeze un arc electric. O duza cu aer atomizeaza particulele de metal topit si le proiecteaza pe piesa de procesat. Transferul sarmei prin aparat se realizeaza cu ajutorul unui motor pe baza de aer, sau electric si a unei cutii de viteze asamblate corespunzator. 

Alegerea uneia sa a alteia dintre metodele de metalizare tine de consideratiile fiecarui proiect in parte. De exemplu, acoperirile realizate prin pulverizare cu arc electric a sarmei de aluminiu au o aderenta de 2,5 ori mai mare decat in cazul utilizarii metodei de metalizare cu flacara. Alegerea insa tine cont si de alti factori cum ar fi: eficienta de depozitare, usurinta operarii, siguranta in functie de mediul de lucru, costurile si timpul de mentenanta necesare, finisajul dorit si gradul de automatizare al procesului. 

Eficienta acoperirilor realizate prin metalizare

Pulverizarea termica in sine nu este un proces nou. Formula s-a dovedit extrem de eficienta inca din anii ‘90, intr-o serie larga de aplicatii, de la turbinele de gaz si pana la asigurarea protectiei anticorozive in cazul bancilor metalice. Ca sistem protectiv al structurilor din otel, metalizarea este de necombatut fiind solutia recomandata de standardele internationale si europene in vigoare, ca fiind varianta capabila sa ofere garantii de peste 20 ani pieselor supuse unor conditii agresive de lucru, ca cele din industria navala si din alte domenii asemanatoare. 

In cadrul proceselor de metalizare se folosesc, de regula, sarme de zinc, sarme de aluminiu, sau aliaj zinc-aluminiu (85% Zn si 15% Al). Alegerea materialului potrivit are la baza o serie de considerente referitoare la mediu (atmosfera coroziva, temperatura etc), specificatiile autoritatilor locale, asteptarile legate de durata de viata a protectiei realizate, solicitarile cu privire la aderenta acesteia si disponibilitatea de material. 

Ca regula generala, acoperirile cu zinc sunt cel mai adesea folosite in cazul aplicatiilor ce necesita rezistenta scazuta la coroziune (de ex: tancurile de apa, unele poduri si - in general - orice fel de structuri metalice din otel). Aluminiul este folosit in cazul aplicatiilor ce necesita rezistenta mare la coroziune (de ex: expunere la ape sarate, sau la actiune agresiva asupra pieselor metalice). In plus, aluminiul este folosit si in cazul aplicatiilor la temperaturi inalte (proiecte off-shore, industria de petrol si gaze etc). 

Aliajele sunt utilizare acolo unde rezistenta la coroziune a zincului este limita admisa pentru piesa de procesat. 

Pentru motive decorative se pot folosi si alte materiale si aliaje ca, spre exemplu cupru, bronz-aluminiu, bronz fosforos.